În timpul Primului Război Mondial, ofițerii de rang înalt, nu numai că au învățat să comande nave și armament complet noi, care nu fuseseră testate în timp de război, dar au asistat și la o schimbare a războiului, care a transformat războiul pe mare dintr-o confruntare tradițională la suprafață într-un act complex de echilibrare a strategiilor defensive și a tacticilor secrete, implicând două dimensiuni noi și neprevăzute: sub apă și în aer.

  Primele lupte navale s-au dat în oceanele Pacific și Atlantic, unde acționau și nave comerciale înarmate, care vânau navele comerciale ale aliaților. Flota germană era concentrată în apele teritoriale, în afară de câteva care operau în lume.

   În timpul războiului au existat câteva teatre principale de operațiuni ale submarinelor și a crucișătoarelor, cele mai cunoscute fiind Atlanticul, Marea Nordului și Canalul Mânecii.